Nu ni se cuvine nimic

        Am întârziat mult cu postarea asta pentru că nu știam ce titlu să îi pun. Orice titlu îmi venea în minte era... nepotrivit. Acum că l-am găsit, să spun și despre ce e vorba.
        Oamenii, în general, au o părere bună despre ei și nici nu ar trebui să fie altfel. Dacă tu nu te placi, nu te iubești, nu-ți dorești lucruri bune pentru tine, cine altcineva să o facă? E perfect normal să îți dorești tot ce e mai bun pentru propria persoană, însă toți facem o greșeală (este doar părerea mea, simțiți-vă liberi să mă contraziceți): credem că ni se cuvine tot ce ne este oferit. Și aici nu mă refer la ce ne dă Dumnezeu, Universul sau orice altă "autoritate" pe care ne bazăm noi. Mă refer la familia noastră, la prieteni, colegi, etc. E minunat să ai o părere bună despre tine însuți. E chiar grozav să fii susținătorul tău numărul unu, dar nimeni altcineva nu e obligat să o facă. Iar dacă o face, nu te mai comporta ca și când ți se cuvine. Atenția pe care o primești este pura voință a celuilalt de a ți-o oferi. Dacă nu-ți mai dă atenție, nu te mai comporta ca și când greșește cu ceva. Poate nu mai are resurse sau chef de tine. Atât de simplu.
        Trebuie să înțelegem că fiecare e special și merită tot ce e mai bun, dar fiecare în pătrățica lui. Nu văd de ce dacă la un moment dat ți-am oferit (și aici mă repet) din pură voință cadouri, atenție, orice, dacă nu mai vreau/pot, vii să mă apostrofezi mai mult sau mai puțin subtil (unii dintre voi poate aveți impresia că nu mă prind. News flash: mă prind de FIECARE dată. Nu cred că s-au inventat aşa subtilități care să-mi fie băgate sub nas și să nu mă prind, dar... mă rog) că nu mai sunt cum eram, nu te mai bag în seamă, nu mai fac, dreg. De ce să facem asta?
        Poate viața acelei persoane s-a schimbat în aşa măsură încât nu mai are timp de nimic, nici măcar să-ți gâdile ție orgoliul. M-am săturat de toate pozele alea cu mesajul "dacă cineva vrea să îți acorde atenție/timp/bla bla, o va face oricum. Ba nu! Nu mi le mai trimiteți, nu mai dați share! Toți avem o viață care se schimbă în continuu. Unii lucrează de dimineața până seara, unii au copii, unii sunt în depresie, unii sunt îndrăgostiți, alții sunt bolnavi. Atâta timp cât nu știi exact cam care mai e viața lor, lasă-i în pace. Nu mai fă presupuneri, nu mai trimite mesaje subliminale. Mai bine ia-ți inima în dinți și întreabă direct dacă este vreo problemă și dacă poți să ajuți.
        Eu îmi doresc foarte mult să am timp să mai comunic măcar cu anumite persoane, dar pur și simplu sunt prea obosită. Viața cu doi kinderi este pe cât de frumoasă și presărată cu împliniri, pe atât de epuizantă. Da, nu mai am energie să mă preocup și de alte persoane și fac și eu ce pot, când pot. E greu de înțeles asta? De abia am timp de mine și de soț. Când să am timp și de altcineva? Decât să te superi ca măgarul pe sat și să mă necăjeşti cu citate, mai bine zi tu ceva frumos dacă ai timp și fii sigur că atunci când voi avea timp, te sun, îți scriu, vin la tine. Nu ești victima nepăsării mele. De fapt, nu ești o victimă și punct.
        Am atâtea persoane dragi cu care aș vrea să vorbesc des, să le văd, să le scriu un bună măcar în fiecare zi și efectiv nu reușesc. Și crede-mă pe cuvânt că mă străduiesc.
        Aşa că nu, nu ni se cuvine nimic din ce e al altcuiva. Nici material, nici spiritual. Descurcă-te cu ce ți se oferă și fii bucuros de fiecare lucru mărunt. Mâine mori și mori frustrat de niște tâmpenii și supărat pe oameni pe care nu ar trebui să fii. Fii bun indiferent ce ți se oferă pentru că nici citatul ăla cu "bine faci, bine găsești" nu se aplică în viața reală (poate doar în Utopia), nici ăla cu "tratează oamenii cum vrei tu să fii tratat" (verificat pe propria persoană -poți să le dai și sufletul și tot nu e de ajuns-), nici ăla cu "ce propagi în Univers se întoarce la tine" (cel mai mare neadevăr. Vine la tine ce trebuie să vină. Altfel, Iisus nu mai ajungea pe cruce, nu?).
        Cam atât despre ce ni se cuvine sau nu. Fiți voi schimbarea pe care o vreți de la ceilalți și sigur nu veți mai suferi de "misecuviincită" (inspirație Doctorița Pluşica) vreodată în viața voastră.