Lui Patrick

        Patrick, iubirea mea, vei fi mereu primul meu născut, primul meu copil, inițiatorul meu în tainele mămiciei. M-ai învățat să fiu mamă, m-ai transformat în ceea ce sunt azi din clipa în care te-am văzut. M-ai pregătit pentru fratele tău și n-am știut până la el cam cât de mult te pot iubi. M-ai învățat să fiu și mai bună la meseria asta cu fratele tău și îți mulțumesc pentru mama care sunt azi.
        Ești provocarea mea din fiecare zi, curiozitatea în cea mai pură formă și dragostea complet necondiționată. Mă iubești când greșesc, mă ierți când îți cer iertare și mă alini când plâng de supărare pentru că iar te-am certat sau am țipat la tine. Ești cel mai bun prim copil pe care mi-l puteam dori, chiar dacă îl chinui uneori pe Dominic și mă scoți din minți cu încăpățânarea specifică tatălui tău.
       Îmi cer iertare și aici pentru că mai țip și-mi pierd răbdarea. Însă, îți mulțumesc căci răbdarea (extinsă) ce o am acum ți se datorează tot ție. Mi-ai mutat limitele în afara sistemelor mele de măsurare și mi-ai schimbat reacțiile. Încă mai am de lucru, dar datorită ție, în fiecare zi îmi doresc să fiu mai calmă, mai răbdătoare pentru tine și pentru fratele tău.
        Când mă uit în ochii tăi, când mă pupi din senin sau mă strângi în brațe fără vreun motiv, mă îndrăgostesc de tine iar și iar.
        Îți mulțumesc, copilul meu scump, pentru că m-ai ales pe mine să-ți fiu mamă, să mă înveți tot ce trebuie să știu ca să fiu cea mai bună mamă pentru voi.
        Te iubesc de nu mai pot și aș vrea, într-o zi, să ajung să fiu ACEA mamă la care să te întorci mereu când ți-e greu sau când ți-e bine.