A dormi sau nu cu bebelușul? (Co-sleeping yay or nay)

        Pentru cine nu știe, am doi bebei. Unul de 2 ani și 4 luni și unul de 8 luni. Când am venit acasă cu Patrick, pătuțul lui era lipit de al meu cu o laterală scoasă ca să dormim împreună, dar separat în siguranță. Evident că nu a funcționat pentru că se târa după mirosul meu ca o râmă și atârna jumătate în pătuț și jumătate pe pat. Și... l-am luat cu noi în pat. Oricum îl alăptam și mă trezeam de 783 mii 763 ori pe noapte ca să îl pun la sân, deci nu puteam să iau o decizie mai bună (cel puțin pentru noi). Știu că părerile sunt împărțite legat de dormitul cu bebelușul, dar din punctul meu de vedere, după 2 ani și ceva de co-sleeping, pot să spun doar atât: este minunat ca un părinte să poată dormi cu copilul său. Și nu, dormitul cu copilul/copiii nu-ți afectează relația de cuplu decât dacă voi lăsați acest lucru să o afecteze. Și da, deși dorm de atâta timp separată de soțul meu, fac sex. Mult și des.
        Revenind la co-sleeping, de ce da și de ce nu, eu zic așa:
- da pentru legătura ce se creează între tine și prunci;
- da pentru gradul redus de oboseală cauzată de trezirea completă atunci când trebuie luat din pătuț pentru alăptat;
- da pentru că îl simți imediat când se foieşte și poți să-l liniștești înainte să se trezească de tot;
- da pentru că tu ești tot ce cunoaște el, mai ales când e nou născut;
- da pentru că e frumos;
- da pentru că așa e natural.

Argumente contra co-sleeping-ului nu am găsit în mintea mea, căci "cercetătorii" au găsit tone, însă... ar fi două trei nuuri:
- nu dacă ți-e teamă că l-ai putea răni în somn (ăsta e un factor de stres și stresul e ultimul lucru de care ai nevoie);
- nu dacă pur și simplu nu-ți dorești.
- nu dacă simți că nu funcționează în cazul tău.
        Pentru mine, dormitul cu bebelușii este frumos și mă umple de bucurie. Ador să mă trezesc la fețişoarele lor mici și perfecte. Nu zic că nu mi-aș dori în unele zile să mă trezesc cu zâmbetul lui Andrei în față, dar nu mai e mult și o să facem și asta. Ideea e că dormitul cu copiii poate fi/este obositor și somnul nu mai e acel somn, dar este o alegere personală (sau aşa ar trebui), asumată și conștientă.
        Voi cu cine dormiți? :P