Planeta fără copii

        Cred că lumea o ia razna. Încet, dar sigur. Vreau să precizez din capul locului că nu sunt genul acela de femeie înnebunită după copii. Sunt înnebunită doar după ai mei, evident, dar înainte să am copii nu simțeam nici un fel de "atracție" față de copii. Nu vream să-i iau în brațe, să-i miros, să îi dragălesc sau mai știu eu ce. Însă, niciodată, absolut niciodată nu am avut un comportament discriminatoriu față de cei cu copii. Sigur, m-am uitat și eu strâmb când vreun toddler se tăvălea prin vreun supermarket sau loc public, dar atât.
        În ultima vreme, tot mai multă lume scrie despre cum trebuie separate toate spațiile, eventual globul pământesc în zone cu copii și zone fără. În curând va trebui să ne mutăm pe o insulă toți cei cu copii și să stăm acolo ca să nu-i mai deranjăm pe cei fără. Se pare că am devenit o specie non grata și se iau din ce în ce mai multe măsuri ca să stăm eventual în țarcuri ca la Zoo.
        La cafenea nu pot merge cu copiii la 10 dimineața pentru că o deranjez pe tipa înțepată fără copii care a fost în club azi noapte și o dor urechile de la logoreea lor. Cu avionul nu pot merge la clasa business (chiar dacă îmi permit) pentru au politică de liniște. În fața blocului deranjez persoanele în vârstă sau pe cele care pur și simplu nu suportă copiii. În parc nu putem sta decât la locurile special amenajate. Și lista poate continua. (Atenție! Aceste exemple sunt culese din mediul online din diverse articole întâlnite pe această temă.)
        Mai nou, au apărut mame care susțin că nu ar fi trebuit să aibă copii. Bravo vouă! Unele chiar nu-s făcute să fie mame! Bravo și celor care aleg să nu aibă copii pentru că nu vor. Dar nu faceți copii și după n ani spuneți sus și tare că nu trebuia să îi aveți. Nu e vina lor că voi v-ați lăsat furate de curent ca ulterior să vă simțiți depășite de situație. La copiii ăia v-ați gândit? Cum au crescut simțindu-se nedoriți și cu toate vibrațiile voastre negative în ceea ce îi privește? Presupun că nu. Dacă ai decis să faci un copil, asumă-ți! Du-te la terapie, fă orice ca să nu îi strici rostul pentru că tu ești un dezastru. Copiii nu se fac ca să te repari tu.
        Nu reușesc să înțeleg deloc acest curent contra copiilor. Și nu pentru că acum am și eu copiii mei. Înțeleg că există copii neastâmpărați/needucați/ obraznici sau cum îi mai etichetați voi cei care sunteți pro marginalizarea copiilor și implicit a părinților acestora, dar nu suntem toți la fel. Unii avem copii civilizați, crescuți cu bun simț și tot tacâmul. Cum zice proverbul: nu există pădure fără uscături. Dar nu ardem pădurea pentru câțiva copaci uscați, nu?
        Peace out.