Existai şi înainte de Facebook

        S-a împământenit o vorbă stupidă "nu ai Facebook, nu exiști." După nu ştiu câți ani de Facebook, vă zic sigur că exiști oricum. Nici măcar nu-mi aduc aminte de când am cont de Facebook, dar știu sigur că acum, x ani mai târziu, regret că l-am făcut.
        Facebook este un drog. O dependență și nici măcar nu ne dăm seama. Sau ne dăm seama, dar zicem că nu e așa de rău. Ne ascundem pe Facebook, messenger, WhatsApp. De abia mai știm să vorbim la telefon, însă în online suntem cei mai comunicativi.
        Nu erai mort înainte de Facebook, dar ești acum. Nu erai singur înainte de Facebook, dar ești acum. Dacă părăsești Facebook, nu o să dispari. O să exiști, cum existai și înainte de el.
        Mi-e silă de Facebook. Am ajuns și la sentimentul ăsta. Mi-e silă și de smartphone-ul meu care adesea este filtrul prin care îmi văd familia. Vă e dor de noi? Urcați în maşină. Ne e dor de voi? Urcăm în mașină. Nu puteți veni? Sunați să ne auzim. Așa o să facem și noi.
        Am uitat că există viață reală și că e infinit mai fascinantă și importantă decât cea virtuală.
        Acesta este primul pas în demersul meu de a renunța la Facebook. Facebook și restul aplicațiilor de socializare ne înlănțuie. Suntem sclavii tehnologiei. Poate sună dur, dar asta e. Tot ce facem, facem pe telefon și obligatoriu pe Facebook.
        Știu, o să ziceți că Facebook ajută la business, la clienți, bla, bla. Rahat! Dacă ești bun, clienții te găsesc oricum! Publicitate îți poți face şi din poartă în poartă.
        Nu vă dați seama, dar Facebook fură timp. Faptul că fură informații și le vinde e nimic pe lângă timpul furat. Vă fură timpul cu familia, cu prietenii, timpul de relaxare, timpul de muncă. Tot! Oriunde sunteți, vă verificați Facebook-ul. La masă, în parc, acasă, înainte de culcare, dimineața la trezire. Tot timpul! Și ăsta e timp furat.
        De mult timp vreau să renunț la Facebook. Primul pas l-am făcut mai de mult. Am renunțat la aplicație. În curând voi renunța și la cont. Mai am de salvat datele persoanelor pe care le-am cunoscut în ultimii doi ani și cu care vreau să păstrez legătura, dacă or vrea și ele. În rest... numai de bine.
        Facebook nu-mi va da înapoi timpul pierdut până acum, dar eu pot începe să nu-i mai dau din timpul ce mi-a rămas.
        Existam și înainte de Facebook și voi exista și după.