Scumpă Francesca

        Când vei fi mare, îți vom povesti care-i treaba cu numele Francesca, dar până una, alta, Amelia, scumpo, trebuie să îți spun câte ceva.
        Cristina și Vlad au nevoie de tine. Tu ești minunea lor, rodul iubirii dintre doi sceptici cărora nu le venea să creadă că te-au primit din prima încercare. Tu trebuie să vii acasă, să plângi, să ai colici, să-ți dea dinții, să-i înnebuneşti de cap și apoi să-i topești cu un zâmbet, cu pacea de pe chipul tău care doarme, cu chicoteli și gângureli bebeluşeşti.
        Trebuie să le arăți tuturor că ești un miracol și să vii la frații tăi de la altă mamă ca să te tragă de codițe și să fii capul răutăților.
        O iubesc atât de  mult pe mama ta încât, dacă aș fi știut că te ții de prostii și nu-ți place uterul ei, te-aș fi purtat eu în uterul meu zdravăn care a născut doi uriași, deşi am jurat că nu mai pot trece încă o dată printr-o sarcină.
        Aș face orice să nu fiți acum, acolo, departe și separate una de cealaltă și de tatăl tău.
        Amelia, scumpo, arată-le tuturor cât ești de puternică și vino cu mami acasă.
        Iar, Tu, Doamne, mai ușurează crucea căci asta e cea mai grea pentru părinți.