Oxigen

        Azi m-am gândit să scriu și să discutăm despre relația de cuplu. Aud tot mai multe femei că sunt oarecum nefericite, nefericite sau nefericite de-a dreptul în căsnicie. Sunt de părere că, excluzând varianta în care soțul este "nepotrivit" ales, acestor cupluri le lipsește cu desăvârșire comunicarea cinstită și corectă a sentimentelor experimentate de fiecare partener zi de zi.
        E ok să fii obosit, frustrat, supărat și copleșit de griji, muncă, rutină, dar nu e ok să lași toate astea să îți ruineze viața socială, sentimentală. Nu ne dăm seama că timpul trece în defavoarea noastră când suntem delăsători. Da, dacă lași zilele să treacă fără să faci nimic altceva decât să te plângi de cât de nefericită e viața ta, timpul trece în defavoarea ta! Știu că e greu să te mai gândești măcar la relația de cuplu când copilul crește așa frumos "mâncându-ți" zilele, dar asta e o chestiune de perspectivă. De tine depinde cum îți privește zilele. Și dacă le vezi doar partea negativă (deși nici aia nu există decât în mintea noastră), fiecare zi devine o corvoadă: TREBUIE să fac mâncare, curat, să am grijă de copil. Trebuie ăsta este tare nociv. Casa nu se dărâmă dacă nu faci curat o zi, dar relația de cuplu se duce naibii în fiecare zi în care tu alegi aspiratorul și buretele de vase. Soțul tău s-a săturat să te găsească veșnic obosită și pusă pe mieunat. Da, noi avem impresia că pentru ei e uşor să facă ce fac: job, casă, casă, job. Dar au și ei stresul lor și problemele lor și au și ei nevoie, ca și noi, de liniște și pace și eventual, o priveliște frumoasă când vin acasă și nu mă refer la o casă strălucitoare, ci la o soție strălucitoare.
        Poate sunt dură, dar viața e dură de fapt. Asta e realitatea (din punctul meu de vedere): pentru orice îți dorești, trebuie să pui osul la treabă, indiferent ce înseamnă asta! Vă amintiți (cele care sunteți în CCC) cât de bătăioase și rezistente erați când aveați un deadline la muncă? Cum nu dormeați, nu mâncați și nu respirați până nu atingeați target-ul? Aşa e și în căsnicie! Numai că aveți deadline în fiecare zi când omul vostru intră pe ușă. Luați un pix și o foaie și scrieți cu majuscule: CA SĂ FIE TOTUL BINE, EU TREBUIE SĂ FIU BINE. DACĂ EU SUNT BINE ȘI RESTUL ESTE BINE. De asta când pică măștile de oxigen în avion trebuie să își pună mamele întâi măștile: ca să-și poată salva copiii. În cazul nostru, haideți să ne punem măștile cu oxigen și să ne salvăm relațiile.
       Viața ta și a cuplului nu se termină când se naște copilul! Viața ta se schimbă și atât! De tine depinde dacă se schimbă în bine sau în rău. Depinde şi de partener, că doar nu-i absolvim de orice responsabilitate, dar de obicei, noi, MAMELE, o luăm razna și uităm că copilul nu e doar al nostru și nu l-am făcut singure sau ca să fie unicul nostru obiect de activitate! De ei depinde cât de mult ne ajută ca să ne adaptăm repede la noua realitate și cât de prezenți și implicați sunt în toată treaba asta cu crescutul copiilor. Dacă sunteți binecuvântate cu un tati care face de toate, chiar că nu aveți vreun motiv să fiți nefericite. Doar dacă suferiți de depresie post-partum.
        Ideea e că e vital să vă îngrijiți de ambii copii (bebelușul și soțul). Pentru o căsnicie trainică, nu uitați că întâi ați fost iubite/ soții și de-abia apoi mame și asta cu ajutorul LUI. Aşa că nu-l neglijați, nu-l excludeți și nu veți mai fi nefericite, deși nu veți putea să-i așteptați în fiecare zi strălucind ca un soare.