O vorbă din popor zice așa: ”sângele apă nu se face” și cred că e cât se poate de adevărată. Prietenii, iubitele, iubiții te pot lăsa. Oamenii se împacă și se despart în fiecare zi. Dar familia... familia e mereu acolo. Oricât de supărați ar fi, orice le-ai fi făcut, fie că o spun sau nu, mereu vor fi acolo să te ajute dacă ai probleme. Poți fi oaia neagră a familiei, tot se vor preocupa de tine, deși nu recunosc asta.
Familia e pentru totdeauna până când Dumnezeu decide să ne ia pe noi sau pe ei la El. Familia nu ți-o alegi, o primești și trebuie privită ca un dar de la El. Buni, răi, așa cum sunt, sunt ai noștri, sunt plasa noastră de siguranță când lucrurile devin urâte. Când suferim, când avem greutăți, ar trebuie să existe mereu un membru al familiei care să ne salveze, iar în familiile normale cel puțin o astfel de persoană există.
Sunt momente în viață când ești pierdut și de fiecare dată, tendința este de a te întoarce într-un loc de suflet, acolo unde ai crescut, unde îți sunt rădăcinile. Oamenii se reîncarcă întorcându-se în timp și spațiu la momentele în care mintea lor era limpede, iar sufletul liniștit. Și unde ai fost mai liniștit și senin decât acolo unde ai crescut la propriu și la figurat? Unde ai început să construiești ceea ce ești azi?
Așa că tot ce trebuie să facem este să acordăm importanță famiilor noastre pentru că nu ne lasă niciodată. Ceilalți sunt pasageri prin viața noastră. Majoritatea intră în viețile noastre și foarte puțini rămân.
Singura constantă din viața noastră, în afară de schimbare, este FAMILIA. Familia la care trebuie să te poți întoarce mereu, unde să poți vorbi ca să îți descarci sufletul, unde să poți primi sfaturi și alinare
Să-i iubim așa cum sunt și să îi prețuim mereu pentru că sunt ai noștri și niciodată nu știm cât timp mai avem de petrecut cu ei.
Familia e pentru totdeauna până când Dumnezeu decide să ne ia pe noi sau pe ei la El. Familia nu ți-o alegi, o primești și trebuie privită ca un dar de la El. Buni, răi, așa cum sunt, sunt ai noștri, sunt plasa noastră de siguranță când lucrurile devin urâte. Când suferim, când avem greutăți, ar trebuie să existe mereu un membru al familiei care să ne salveze, iar în familiile normale cel puțin o astfel de persoană există.
Sunt momente în viață când ești pierdut și de fiecare dată, tendința este de a te întoarce într-un loc de suflet, acolo unde ai crescut, unde îți sunt rădăcinile. Oamenii se reîncarcă întorcându-se în timp și spațiu la momentele în care mintea lor era limpede, iar sufletul liniștit. Și unde ai fost mai liniștit și senin decât acolo unde ai crescut la propriu și la figurat? Unde ai început să construiești ceea ce ești azi?
Așa că tot ce trebuie să facem este să acordăm importanță famiilor noastre pentru că nu ne lasă niciodată. Ceilalți sunt pasageri prin viața noastră. Majoritatea intră în viețile noastre și foarte puțini rămân.
Singura constantă din viața noastră, în afară de schimbare, este FAMILIA. Familia la care trebuie să te poți întoarce mereu, unde să poți vorbi ca să îți descarci sufletul, unde să poți primi sfaturi și alinare
Să-i iubim așa cum sunt și să îi prețuim mereu pentru că sunt ai noștri și niciodată nu știm cât timp mai avem de petrecut cu ei.
ce dragut! :x
RăspundețiȘtergere