Derivă

             Lucrez într-un domeniu frumos și am o meserie nobilă. Scopul meu este să ofer liniște sufletească clienților mei și garanția că va exista cineva care să le fie alături în momente mai puțin fericite. De fapt, eu pot fi acolo pentru ei dacă trăiesc prea mult, prea puțin sau chinuit. Și nu am nici o problemă cu asta, chiar cred în ceea ce fac și de fiecare dată când mai asigur o viață mă simt utilă cu adevărat în viața acelui om.
             Însă, tot simt că lipsește ceva. Pentru a avea succes în această meserie trebuie să fii 100% aici și job-ul să însemne tot și eu, poate că sunt prea necoaptă acum și nu înțeleg, simt că mai important decât cariera aceasta este timpul pe care mi-l acord pentru bunăstarea mea sufletească. Așa cum am scris în primul meu post, sunt fericită atunci când pot petrece timp cu soțul meu, cu familia mea, cu animalele mele. Știu că în viață nu putem face doar ceea ce ne place, dar oare e normal să trăim doar prin muncă? Singurul nostru scop să fie rezultatele muncii noastre?
             Am în jurul meu persoane care trăiesc exclusiv pentru a face meseria asta și viața personală este foarte vag definită, uneori chiar nu există. Singura lor rațiune este meseria pe care o fac, cerând același lucru și de la noi, dar eu simt că nu pot face așa un sacrificiu, că nu merită să-mi neglijez familia pentru bani.
             Văd și simt că scopurile lor finale sunt banii din cont de la sfârșitul lunii, dar pe mine banii nu mă motivează suficient.
             Poate materialul din care sunt eu făcută nu e destinat pentru o carieră răsunătoare în domeniul ăsta. Nu sunt obișnuită să zac în mediocritate și mereu lupt să fac toate lucrurile cât mai bine și să fiu cea mai bună, dar oare ăsta e drumul pe care trebuie să îl parcurg? Cum știu că job-ul pe care îl practic este ceea ce ar trebui să fac pentru tot restul vieții? Dacă lucrurile nu decurg așa cum presupune drumul prestabilit înseamnă că nu fac eu suficient sau că nu ăsta e drumul meu?
             La un moment dat, la un workshop, am făcut un exercițiu care ne ajuta să ne dăm seama care ar fi cel mai potrivit job pentru noi. Trebuia să scriem primele trei lucruri care ne fac plăcere și să vedem ce meserii derivă din ele. Și de atunci, m-am tot întrebat dacă ar trebui să fac unul din acele lucruri ca să văd daca sentimentul se schimbă.
            Și cred, că la momentul de față, mă împiedică un soi de teamă să încerc lucruri noi, teama de a nu-i supăra pe cei care mi-au oferit sprijin și teama de a nu fi judecată pentru nehotărâre.
            Nu-mi mai găsesc locul, din punct de vedere profesional. Poate mă văd făcând altceva, poate chiar îmi doresc altceva și momentan nu am mijloacele să fac altceva sau nu sunt sigură de ceea ce ar trebui să fac.