Măști

      Am tot meditat cu privire la răposatul 2012 și ultima concluzie la care am ajuns a fost că oamenii din jur, chiar și cei care par transparenți, poartă măști frumos pictate și își joacă fiecare rol ales cu grație, de parcă n-ar vrea să fie identificați după o anumită formă de comportament.
      M-am întrebat, evident, oare nu fac și eu la fel? O fi ceva inconștient? Uneori, simt și eu nevoia să fiu altcineva. De fapt, mă exprim greșit. Uneori simt nevoia să fiu altfel: să fiu mai liberă, mai relaxată, să nu-mi mai pese dacă greșesc, să fiu mai bună decât alte femei, să fiu pe placul tuturor, să fiu invidiată poate, să fiu o divă sau o copilă, să fiu dezinhibată complet, să atrag priviri (de orice fel). Am constat însă, că fiecare stadiu pe care vreau să-l experimentez, îl aleg. Într-o zi aleg să fiu provocatoare, în alta să fiu complet relaxată și să nu-mi pese de nimic, altădată aleg să fiu un copil toată ziua (depinde cum mă trezesc, dar în general sunt tot EU).
      Ideea e că am observat cum unii oameni din dorința de a fi în centrul atenției încearcă să îi umbrească pe ceilalți, indiferent că sunt persoane care-i iubesc sau care-i cunosc pentru prima oară. Sentimentul celui care te cunoaște sub o anumită formă și brusc ești altcineva, este cât se poate de neplăcut (l-am experimentat de curând). Rămâi ușor frapat de cât de cameleonice sunt unele persoane: acum sunt cele mai drăguțe și mai simple și mai plăcute persoane de pe Pământ, iar în secunda următoare simți că sunt cele mai nesuferite ființe pe care le-ai cunoscut.
      Nu știu cât mă deranjează ”balul mascat” în sine, dar știu că mă sperie să realizez că de fapt, nu știu cine e persoana aceea din fața mea pe care am primit-o în viața mea fără prea multe întrebări.
      Întorcându-mă la mine și la sporadicele mele ”transformări”, realizez că, totuși, cei din jurul meu mă știu într-un anume fel: sunt dificilă și mofturoasă, uneori antipatică, dar la sfârșitul zilei, când cade cortina, cel puțin o persoană mă iubește, mă place sau mă antipatizează pentru că sunt cine sunt cu toate calitățile și defectele mele. Cel puțin o prietenă știe sigur cine sunt.
      Nu-mi place să mă transform prea mult, îmi plac lucrurile simple și transparente. Vreau  ca persoanele din jurul meu să știe cine sunt pentru a evita surprizele neplăcute. Mai bine să nu mă placă de la început decât să mă urască după.
      Nu mă interesează ce crede lumea în general, dar îmi pasă de ceea ce cred apropiații mei și am nevoie să știu că, dacă am o zi îngrozitoare și prin urmare și eu sunt îngrozitoare, n-o să fiu singură pentru că cel puțin câteva persoane mă cunosc în toate formele mele.
     Nu vreau să fiu altcineva, doar uneori să fiu câte puțin din cineva care cândva mi-ar fi plăcut să fiu.