Nu am timp...

        ... dar îmi "fac" mereu.
        Pentru cei care nu mă cunosc, am doi copii mici cu care "stau" acasă din mai 2014, trei câini și opt pisici, un "job" dulce și prea puține ore pe zi ca să fac tot ce aș vrea pentru mine, familie, prieteni și pentru cei aflați în nevoie.   
        Sunt întrebată des când mai am timp să fac și aia și aia și aia. Le răspund mereu că nu știu. Pur și simplu, le fac. Durează, fac eforturi, dar dacă îmi iau un angajament, public sau tacit, fac tot ce pot ca să-l onorez.
        Uneori am îndoieli. Mă întreb dacă nu cumva "investesc" dezechilibrat, dacă nu-mi defavorizez familia cu timpul alocat extern, dar ajung întotdeauna la aceeaşi concluzie: ce-mi face mie bine, sigur le face și lor.
        Nu am mai mult timp decât alte persoane. Nu face nimeni lucrurile în locul meu. Nu-mi iau angajamente bazându-mă pe altcineva. Știu cât pot duce și-mi propun mereu exact atât + o provocare.
        Nu reușesc mereu absolut tot ce-mi propun. Mereu rămâne câte ceva la capătul listei care ajunge la capătul altei liste și tot așa. Principiul e că niciodată nu e prea târziu, doar dacă e o chestiune de supraviețuire. Acestea ajung mereu în capul listei.
        Ideea acestei "confesiuni" e că oricare dintre noi poate face lucruri pentru cel aflat în nevoie, DACĂ VREM.
        Nu toată lumea mă înțelege, nu toată lumea mă susține. Multe persoane din jurul meu se întreabă de ce mă implic în tot felul de acțiuni, pentru persoane pe care le cunosc sau nu. Mă întreabă și direct. Uneori, mă simt prost. Nu știu ce să răspund. Pentru că îmi pasă? Pentru că așa simt? Nu știu. Pur și simplu, acționez și reacționez când pot. Contează? Nu știu. Primesc vreo recompensă? Nici. Și nici nu am vreo așteptare. Singura recompensă e starea pe care o am când reușesc să ajut.
        Cine mă cunoaşte, înțelege chiar dacă nu e întotdeauna de acord cu modul meu de a prioritiza nevoile celor din jur. Cine nu mă cunoaşte, înțelege și apreciază sau nu.
        Eu VREAU și când POT, fac totul. Nu e despre mine, nici despre imagine, nici despre recunoaștere. Dau tot ce pot și ceva în plus. Unii văd asta, alții, nu.
        Fă tot ce poți și ceva în plus. Întotdeauna vei găsi resurse dacă nu te limitezi la confort.