30 ai tăi

        30 ai tăi, soțule, căci ai mei s-au împlinit în 2016. Treizeci de ani de când am început să ne căutăm unul pe celălalt fără să știm măcar. Așa cum zic filosofii, căutam să aflăm ce-i zborul pentru că pare-se, avem fiecare câte o aripă. Eu zic că am făcut "evolve" din doi dragoni la level maxim. Ni se potrivește mai bine, zic eu și înțelegi tu. Pe principiul: știi actorul ăla din filmul ăla cu chestia aia? Și celălalt știe exact despre cine e vorba. Ce bine că suntem la nivelul ăsta. Nu mai avem nevoie de Google și nici tu de memorie că doar ți-am luat "externă".
        Să-ți mai zic că te iubesc și cum și cât (iar îmi vine în cap melodia asta - fără legătură cu noi; doar neuronii mei obsedați de conexiuni)? Ți-am scris, ți-am mai zis și-o să-ți mai zic. Și-o să-ți fac în continuare mâncare bună cu carne multă și ce-ți mai place ție.
        Deci... te iubesc și te voi iubiiiiiiii, mereuuuuuu ca-n prima ziiiiii... mai bine las să-ți cânte Direcția 5.

La mulți ani, iubitul meu frumos!