11:25

        11:25. Clipa în care viața a căpătat un nou sens. Secunda în care s-a mai născut o mamă. Momentul în care te-am auzit și te-am văzut prima oară.
        Timpul zboară. Ieri dimineață mă uitam la ceas cum se apropia ora nașterii tale și nu-mi venea să cred că au trecut deja trei ani, că vorbești, mergi, faci de toate singur și că suntem patru.
        M-am uitat la poze, la filmulețe... cât te-ai schimbat, cât de repede și frumos ai crescut. Sunt atât de mândră de tine și de tot ce faci încât simt câteodată că o să mă sufoc de atâta împlinire. Îmi vine să te iau pe sus, să te strâng, să te pup. De cele mai multe ori o și fac, dar nu întotdeauna te întrerup din ce faci căci e fascinant să te văd descoperind și explorând.
        Te iubesc de nu mai pot și aș sta lipită de tine mereu. Te-aș strânge în brațe continuu și te-aș pupa să te albesc. Te iubesc exact așa cum ești și te voi iubi mereu orice s-ar întâmpla. Ești puiul meu.
        Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare seară că mi te-a dat să te iubesc și să mă iubești, să mă înveți să fiu iar copil și să mă bucur de tot ce e în jur, să-ți văd zâmbetul în fiecare zi și să-mi umpli sufletul de fericire.
        Ești cel mai bun copil pe care îl puteam primi.