Contrar opiniei populare că mamele stau degeaba acasă sau suntem într-o vacanță continuă plină de gângureli vesele, țin să vă dezamăgesc. Nu stau degeaba. Deloc.
Ora 5: fie sună alarma ca să-l trezesc pe domnul Soț să meargă la serviciu, fie "sună" bebelușul să sugă. Peste maxim 15 minute, vine baby no. 1 și se bagă şi el în pat lângă mine. Evident că mi-a sărit tot somnul şi încerc, în zadar, să mai adorm. Dar stau cu ochii închiși și simulez relaxare.
Ora 7:30: se trezește bebe şi Patrick odată cu el. Rareori se întâmplă să mai doarmă el în continuare. Așa că ne mutăm în sufragerie, schimbăm scutece, mâncăm biscuiți, pâine prăjită, fructe, etc.
Ora 8: îmi pun cafeaua în speranța că voi avea parte de încă 15 minute de pace. Nerealizabil. Beau cafeaua în acordurile lui Boroboață și alte cântecele pentru copii.
Ora 9: începe agitația. Dominic vrea pe jos, Patrick deja dă ture. Bineînțeles că încă nu se înțeleg, iar eu trebuie să intermediez interacțiunile lor.
Între timp: bag la spălat, fac mâncare (că, deh, suntem la dietă și gătim zilnic), strâng jucării, dau cu aspiratorul, etc. Toate astea în chițăieli cauzate de erupție dentară, anxietate de separare. O desfătare. Până la ora 12, creierul meu este crispat ca atunci când cineva scrie cu cretă nouă pe tablă.
Ora 12: Dominic dă semne de oboseală. Să încerc să-l adorm, zic. Fail. Înapoi în sufragerie.
Ora 12:15: prânz. Scuipat, aruncat, 7.000 de variante ca să fiu sigură că mănâncă ceva.
Ora 13: din nou cu Dominic la somn. Succes! Liniște...
Undeva în jurul orei 14: merge şi Patrick la somn. Zic să ațipesc şi eu cu el, dar nu-mi iese. Stau cu stres că se trezește bebe mic.
14:30: Dodo e treaz. Ura! Am dormit și azi la prânz. De acum până la 20:30, Dominic urlă și mârâie continuu. Degeaba vine Andrei și mai schimbă atmosfera. El urlă sau mârâie. Între timp, se trezește și Patrick.
Dacă mai am și comenzi de dulciuri, m-am scos. Creierul meu vibrează... de disconfort. Limita e pe punctul de a fi depășită, nu că ar fi prima oară.
Între timp mai gătesc pentru a doua zi, mai beau un ceai reîncălzit de minim 6 ori, mai țip și pândesc ceasul ca să iau cina. De pe la 19 lucrurile se mai domolesc şi râdem, ne jucăm, ne bucurăm unii de alții. Până îi vine somnul lui Dodo şi redevine gremlin.
20:15: ne pregătim de somn, punem bara, ne mai gâdilăm și la 20:30 se instaurează liniștea.
21 or so: după minim 30 de minute de supt, Dodo doarme. Pentru minim 2 h (teoretic). Mă furişez să-mi fac exercițiile. Dacă nu mă întrerupe nimeni, până la 22 le termin, dar asta se întâmplă extrem de rar.
23: în cel mai fericit caz, la ora asta am terminat exercițiile, l-am alăptat pe Dodo minim o dată şi urmează să-mi beau ceaiul în liniște deplină, trăgând cu ochiul la White Collar. Și am și făcut cafeaua pentru dimineață.
În varianta obișnuită, este trecut de 00, am alăptat de minim 4 ori și încă n-am terminat exercițiile.
Deci, undeva între 23:45 și 01:00 ajung şi eu în pat.
01:00 - 05:00: timp de odihnă. În realitate: timp pentru 4-5 alăptări, un milion de gânduri, idei, uitat la ceas, insomnie.
Așa că... mai am de gând să stau acasă, deși ar fi mai ușor să duc copiii la grădiniță, creşă, bunici, bonă și să muncesc la un job, în loc să muncesc 24 din 24.
E greu? Da! E frumos? Da! Sunt la limita nebuniei și epuizării? Da! Sper să devină mai ușor? Clar! Dar asta nu înseamnă nici că mă plâng, nici că e așa de simplu să jonglez cu toate astea. Fac ce pot eu mai bine.
Și ideal şi de bun simț ar fi să nu vă mai preocupe statul meu acasă. Doar dacă vreți să mă ajutați sau să încercați să rezistați de la 5 la 5 în locul meu.
Semnat: toate mamele care stau degeaba acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu