Cum ar spune Dexter din desenele animate Laboratorul lui Dexter: "Today is not a good day for science." (Azi nu e o zi bună pentru ştiință.), aşa zic şi eu: azi, de fapt zilele astea, nu-s bune pentru a fi mama lui Patrick şi a lui Dominic.
Sunt mama lor şi-s tare obosită zilele astea. Cică am fost în concediu. A fost frumos, nu zic nu. Ne-a plăcut la mare, ne-am şi distrat, am şi vizitat. Dar concediul cu copii nu mai este ACEL concediu din care te întorci plin de energie pentru ce va urma. Cel puțin în cazul nostru cu doi copii mici, mici.
Oricum, nu concediul e vinovat de oboseala mea, frustrările mele legate de copii sau de faptul că-mi vine să fug în lume. E greu să fii mamă. E greu de dus dependența unor ființe mici, mici care te au doar pe tine şi pe tati, iar dacă sunt alăptate, te au doar pe tine.
Cu Dominic sunt la etapa "ne ies dinți nonstop" şi, credeți-mă, pentru mine, e cea mai frustrantă perioadă. Plânge, îl doare, face febră şi are nevoie în permanență de mine (de sân mai exact, căci nu prea îl interesează ce îi spun sau ce medicamente îi dau). Şi eu... eu sunt obosită, aş vrea să dorm, să fiu ținută în brațe, să fie linişte şi să nu mai doară nimic pe nimeni. Dar nu prea am de ales, nu? Are nevoie de mine şi eu trebuie să fiu acolo pentru el.
Îmi iubesc copiii, îi ador, dar câteodată am nevoie de o pauză. Am nevoie să nu chițăie nimeni, să nu am nevoie de zeci de minute să pot gândi ceva, să nu aud "mami" de 783.467 ori pe minut şi să dorm. Lipsa somnului în primii ani de viață ai copilului este, cred, cel mai greu de gestionat. Oboseala cronică mă transformă într-un monstruleț cu răbdare extrem de limitată, țipăcios şi irascibil (fix cum detest să fiu). Iar în interiorul Urlățicii sunt eu, captivă, acumulând vina lui "nu sunt o mamă bună pentru copiii mei".
E nevoie de multă forță, determinare şi răbdare ca să supraviețuim acestor perioade. Am descoperit rezerve infinite de rezistență la stres, absența somnului sau a liniștii. Nu credeam să pot vreodată să fac ce fac acum, deşi meseria de mamă e cea mai veche şi mai solicitantă din câte există. Dar o fac şi pare că o fac bine (nu zic eu asta, ci cei din jur), deşi eu am impresia că dau rateu după rateu.
Sunt mamă şi în seara asta sunt obosită rău, frustrată, flămândă şi imobilizată în pat.
Vă salută Urlățica. Somn bun!
I feel you!!! ����
RăspundețiȘtergere