Cum a fost 2018? Dulce amărui, relaxat și agitat, plin, dar obositor, provocator, dar m-a răsplătit pe măsură, confuz, dar revelator. Să le luăm pe rând.
Ce-am învățat și mi-am și însușit în 2018:
- nu exista nici un "munte" pe care să nu-l pot dovedi;
- să nu-mi mai fac griji dacă sunt suficient de bună pentru ceilalți, ci să casc ochii să văd dacă ceilalți sunt suficient de buni cu și pentru mine;
- să cred mai mult. În mine, în ce nu văd ochii, în instinct;
- trecutul e trecut și acolo trebuie să stea;
- să fiu bună cu cei care mă rănesc, să-i iubesc oricum pentru că de asta au nevoie de fapt;
- să pierd bătăliile mici;
- să mă schimb doar în bine indiferent de ce se "aruncă" către mine;
- să-mi acord timp;
- că timpul este cel mai prețios;
- să spun stop/nu/asta nu-mi face bine, deci, nu.
2018 mi-a spus acum la sfârșit: "ești norocoasă, femeie! Ai tot ce-ți trebuie și peste. Trebuie doar să înveți în 2019 să ceri mai mult și să crezi că orice ai pe agendă, se va realiza la momentul potrivit!" Și asta o să fac. Lui 2019 îi pregătesc o listă cu provocări și căsuțe de bifat. Nu contează dacă toate se vor bifa, dar știu sigur ce-o să fac eu: o să fac tot ce pot ca să bifez cât mai multe, dacă nu chiar pe toate.
2018 mi-a cerut șanse pentru toată lumea care mi-a făcut câte o cicatrice și mi-a dat șanse să îmi îndrept și eu greșelile. Mi-a dat răbdare și pași înapoi, timp de inspirat înainte să zic sau să fac ceva necugetat. Nu mereu am reușit, dar încerc în continuare.
2018, ai fost așa cum ți-am scris mai sus, dar te-am îmbrățișat oricum. Te îmbrățișez și acum și îți spun rămas bun și mulțumesc!
Mulțumesc pentru tot ce-a fost. Sunt pregătită pentru ce-o să vină. The best is yet to come, but the best is in me, deci, e aici zi de zi.
Le mulțumesc tuturor celor dragi pentru tot ce fac zi de zi pentru mine și cu mine, prietenelor mele și întregului meu cerc de oameni care îmi completează existența.
Un An Nou cu bine, bune și sănătate tuturor!
