Mi-am dorit mereu să trăiesc frumos, așa cum am trăit în copilărie, așa cum am văzut la bunicii mei, la părinți, la cei cu care am crescut.
Și am ajuns, în decursul anilor, să mă întreb ce înseamnă de fapt să trăim frumos? Să avem bogății? Să fim înconjurați de prieteni? Să fim faimoși? Să avem o carieră de succes? Să fim recunoscuți în comunitate?
Răspunsul este cât se poate de variat. Fiecare om răspunde diferit la întrebarea asta, însă eu știu sigur acum că a trăi frumos, pentru mine, înseamnă să am o familie, să îi am alături pe cei dragi mereu. Ei sunt combustibilul meu.
Am citit zilele trecute o vorbă care spunea cam așa: dacă vrei să fii fericit, nu te lega de oameni, leagă-te de un scop. Din păcate sau din fericire, eu nu pot funcționa așa. Dacă nu mi-e bine în suflet și la sfârșitul zilei nu mă așteaptă nimeni acasă cu care să-mi împărtășesc reușitele, nimic din ceea ce întreprind nu are nici un rost.
Să trăiesc frumos înseamnă să le dedic celorlalți rezultatele muncii mele zilnice. Nu banii sunt scopul final, ci satisfacția că am ajutat pe cineva, că am oferit liniște sufletească și protecție unei familii și că știu cu siguranță că le voi putea fi alături când viața va fi grea.
Viața este frumoasă când te poți bucura de lucruri mărunte, când zâmbești că ai deschis ochii către o nouă zi și îi ai alături pe cei pe care îi iubești, când dăruiești unui străin un crâmpei de speranță.
Din păcate, la fel ca majoritatea oamenilor, am avut momente în care n-am mai văzut pădurea din cauza copacilor, însă am revenit mereu la origini. De fiecare dată când am avut momente de cumpănă am încercat să mă întorc în timp la momentele în care am fost fericită și lipsită de griji, la copilărie.
Viața de adult nu e ușoară, mai ales în societatea în care trăim, unde lucrurile esențiale nu mai sunt esențiale, iar superficialul este un mod de viață.
Am ales să trăiesc diferit. Să nu mă pierd în mulțime.
Voi prin ce trăiți frumos? Ce vă ține în mișcare în fiecare zi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu