Twister

        Știți zilele alea în care nu mai știți de voi și vi se pare că viața e ca un mormam de întâmplări care se precipită ca un tăvălug?
        Unii spun ca viața e simplă, că ține strict de cum ne lăsăm afectați de ceea ce se întâmplă zi de zi. Alții spun că e grea și echilibrul pare un concept abstract.
        Viața se derulează fie după o rutină din care cu greu ieșim, fie într-un haos total impredictibil. Aveți momente, zile, perioade în care nu mai reușiți să încetiniți caruselul? Vi se pare că sunteți în avalanșă și "trăiți" doar respirând fără să faceți ceva specific?
        Zilele trecute scroll-uiam pe Facebook că deh, aveam ceva timp "liber" și mi-am dat seama că mi s-a luat de Facebook, de postări triste sau motivaționale sau articole cu chestii nasoale, fără consistență sau vreun impact. Singurul confort, dacă îi pot spune așa, îl găsesc în cărți sau vreun film de calitate.
        Dar problema e că atunci când nu fac nimic, simt că e anormal să... STAU! Cum să alungăm sentimentul vag de inutilitate atunci când alegem să ne oprim? Suntem obișnuiți să alergăm continuu și dacă ne oprim simțim că e ceva în neregulă. Cel puțin așa mă simt eu. Nu știu cum să nu fac nimic. Mereu îmi vine să mă ridic să pun mâna pe ceva, să fac orice doar să nu stau degeaba.
        Iar în zilele ca ultimele zile îmi dau seama că găletușa mea emoțională este goală și aș avea nevoie de conectare, de stat degeaba cu copiii sau cu soțul și n-am timp fizic să mă opresc din a face tot ce am de făcut.
        Cum să facem să dăm sens haosului sau rutinei și să nu mai ajungem "descărcați" emoțional?
        Viața e o tornadă, prieteni. Zău de nu! Nu știi încotro se duce decât la nivel de dorință. Ai o idee despre cum ți-ai dori să fie, dar de la idee la materializare intervin nșpe mii de factori, întâmplări, situații.
        Am citit pe undeva că ține de noi dacă viața ni se "întâmplă" sau dacă o controlăm noi pe ea. I call bullshit. Mi se pare utopic să credem că putem schimba sau modela absolut tot în jurul nostru. Atitudinea este totul în micul nostru univers, dar în întregul univers sau mă rog, mediul în care ne ducem zilele, nu mi se pare că avem mare influență. Percepția și modul în care asimilăm ce se întâmplă în jurul nostru sunt într-adevăr cruciale, dar putem mereu să activăm modul de protecție și să ne rezumăm doar la ce ține de noi?
        Suntem victime ale circumstanțelor și ține doar de noi să avem zile "însorite" sau tornadele sunt inevitabile?
        Cum să învățăm să STĂM NEMIȘCAȚI în mijlocul haosului și să nu ne simțim aruncați în toate direcțiile?
        Vă las într-o notă optimistă:

Ce s-a-ntâmplat?

        La mulți ani și din 2019!
        Sper că vă găsesc bine, sănătoși, cu listuța frumos scrisă pentru anul care tocmai a început. Eu am fost leneșă. Nu mi-am făcut planul pentru 2019. L-am amânat până la întâi februarie cum m-a inspirat o imagine de pe Facebook: ianuarie e lună de probă. *laughing*
        Mulți dintre noi i-am scris lui 2019: "să fii bun", "să fii fabulos", "să fii bogat", "să fii blând", s.a.m.d. Dar ce spuneți dacă drăguțul de 2019 v-ar răspunde și v-ar întreba: "dar voi, voi cum o să fiți în 2019? Ca-n anii trecuți sau o să fiți voi schimbarea pe care o cereți an de an de la un concept temporal?"
        Așadar, cine, ce și cum veți fi în 2019? Faceți o listă cu asta. Schimbarea nu o aduce miezul nopții dintre ani, nici artificiile, nici dorința pe care cu atâta conștiinciozitate ne-o punem când secundarul ajunge la 00. Nu e nici o magie în exteriorul vostru. O dorință fără un plan e doar un gând ca multe altele. Magia este în voi, în credința că voi vă dirijați viața. Sigur, avem nevoie și de o ancoră invizibilă (de ex. Dumnezeu sau Universul sau Karma sau cum îi spuneți voi), dar adevărata putere de schimbare și de modelare e în mintea noastră și în acțiunile întreprinse zilnic.
        În/cu 2019 să fim NOI buni, blânzi, fabuloși, curajoși, recunoscători, sinceri, puternici, răbdători. Good things come to those who wait, dar nu la cei care stau cu brațele încrucișate. Mișcați-vă baghetele magice și creați-vă un 2019 de vis.
        Acum să revin la titlul articolului pentru că, poate, vă întrebați care e legătura cu începutul articolului.
        Dimineața când îmi beau cafeaua în liniște la cafenea dau scroll pe Facebook. Mai citesc una, alta, dau un share, admir poze din vacanțe cu fețe zâmbitoare, studiez # despre cât de perfectă este viața unora dintre noi și deodată, mă întreb: ce s-a-ntâmplat? Femeia asta este abuzată, cealaltă este nefericită, familia asta nu este deloc așa cum arată pe Facebook, cuplul ăsta este în divorț, soții ăștia nu-și vorbesc de anul trecut, prietenele astea două nu se suportă și lista ar putea continua. De la ce m-am luat? Evident, de la o poză de pe Facebook cu două pisici care în prima poză se bat și în a doua le suflă vântul din față în poziția Jack și Rose din Titanic, cu textul: soțul și soția în casă (prima imagine), soțul și soția pe Facebook (a doua imagine) și concluzia: asigurati-vă că online-ul se pupă cu realitatea.
        Nu mă înțelegeți greșit: nu sunt adepta expunerii problemelor de cuplu sau personale pe Facebook. Dar de ce să desenăm ceva ce nu există? Zice-se că 90% dintre persoane nu sunt interesate de problemele noastre și 10% se bucură de ele, deci, nu, nu ne plângem online că ne bate soțul, că ne-a înșelat, că suntem nefericite sau depresive, dar de ce să mințim că e totul atât de roz și pufos în bula noastră? Bulele se sparg eventually și fie fac mizerie, fie șochează, fie nu schimbă nimic. Se sparg nenorocitele exact așa cum adevărul iese întotdeauna la iveală. Imaginea aia de pe Facebook nu contează! Tu contezi! Din spatele ecranului. Persoana în carne și oase.
        Pot să vă fac o propunere indecentă?

        Cereți-i lui 2019 să fie real, să vă dea jos măștile. Cea mai reconfortantă senzație din lume este să fii tu însuți. Cu bune și rele, cu bucurii și necazuri, cu mai mulți sau mai puțini bani. Fericirea și liniștea vin din acceptare, transparență și adevăr.
        Să fiți sănătoși!