Toți patru la teatru

        Caragiale. Cui nu-i place Caragiale? Umorul lui tragicomic, subtilitatea și complexitatea expunerii realităților de atunci (valabile și acum) într-un mod atât de inedit, m-au făcut să dau curs invitației Cristinei Călin de a vizualiza trei dintre piesele lui Caragiale reunite într-un spectacol îndrăzneț produs de MiniArt Show by Ioana Ginghină.
        Zis și făcut. Am anunțat soțul din dotare că mergem la teatru. Cu copiii! Amândoi! Aici... pauză de reculegere căci ai mei sunt mici, iar Dominic (versiunea 2.9) nu are stare absolut deloc. Amândurora ni s-a derulat prin fața ochilor filmul acestei ieșiri, dar am zis... s-o facem.
        Când am ajuns la Godot Café am descoperit un spațiu intim, micuț și cochet. Ne-am așezat la masă și am sperat să avem stare (a se citi să aibă copiii). Am comandat câte o limonadă (consumația se plătește aparte de prețul biletului) și am așteptat începerea spectacolului.
        Cele trei piese reunite în "Caragiale Express" sunt Dl Goe, Bubico și C.F.R. Actorii Daniel Marcu, Andreea Mera, Cezara Munteanu, Andrei Nedelea, Ana-Maria Pop și Vlad Nicolici au interpretat haios și autentic personajele lui Caragiale oferindu-ne un regal umoristic. Atât cât am putut urmări.
        Spectacolul l-a captivat chiar și pe Patrick (4.4), deși era pentru copiii peste 6 ani. De Dominic nu zic. El a testat rezistența scaunelor și pe a soțului. Nu a fost chip să fie atras.
        După spectacol, l-am întrebat pe Andrei cum i s-a părut. I-a plăcut. L-a găsit interesant și inedit, atât cât a putut urmări.
        Mie mi s-a părut grozavă îmbinarea celor trei piese, fluiditatea cu care au curs cele trei una în continuarea celeilalte și interpretarea actorilor. Am apreciat recuzita și mai ales rochiile cucoanelor. Am o slăbiciune pentru rochiile din vremurile acelea.
        Așadar, vă recomand "Caragiale Express". Vă veți relaxa (dacă mergeți romantic, în doi) și vă veți amuza copios.
        A fost frumos în patru, dar în doi cred că ar fi fost vis.
        Piesa se joacă și mâine (20 octombrie). Dacă vă tentează, intrați pe site-ul cafenelei și rezervați-vă un loc sau mai multe.
     

Ziua Internațională a Educației

        Nu știu ai voștri cum sunt, dar dascălii copiilor mei sunt aur cu formă umană.
        Doamnele educatoare petrec cu copiii noștri suficient de mult timp încât să reprezinte persoane de referință în viața lor. Eu mă declar norocoasă. Doamnele noastre sunt bune și blânde și în pas cu evoluția. Sunt conectate la copii și la părinți si sunt pline de compasiune când noi sau ei suntem anxioși sau ne facem griji.
        Femeile acestea merită tot respectul și înțelegerea noastră. Aceste femei sunt mame substitut. Pentru câte douăzeci de copii!!! Se ocupă de copiii noștri așa cum o facem și noi:
   - îi ajută să mănânce, să se schimbe;
   - le șterg nasul, merg cu ei la toaletă;
   - îi consolează când plâng;
   - îi țin în brațe;
   - îi educă;
   - îi învață lucruri noi;
   - îi protejează și îi țin în siguranță și mai sunt zeci de lucruri pe care dumnealor le fac.
        Aceste femei sunt DOAMNELE EDUCATOARE. Nu doar educatoare cum aud de atâtea ori și mi se zbârlește pielea. Sunt femei care au învățat și sunt acolo pentru că au pregătirea și abilitățile necesare ca să ne "crească" frumos copiii.
        Cel puțin așa sunt ale noastre și suntem norocoși căci grădinița este bună și doamnele cum le-am descris mai sus.
        Așa că, de Ziua Internațională a Educației, eu le mulțumesc și mă declar norocoasă. Nu-mi fac niciodată griji pentru integritatea fizică și emoțională a copiilor mei.
        Și mi-aș dori să aibă parte de respectul tuturor și mai ales să simtă că sunt prețuite și că sunt valoroase.
        Mi-aș dori ca toți părinții să le ofere frâiele atunci când le lasă copii acolo și să nu le mai spună ce și cum să facă. Noi ne facem "treaba" acasă, iar doamnele la grădiniță.
        La mulți ani, doamnelor! Vă mulțumim!