A trecut ceva vreme de când n-am mai scris nimic... Trebuie să fi fost de vină vremea și starea pe care mi-a creat-o sau întâmplările din ultimul timp.
Anyway, acum vreau să scriu despre cum ne judecăm unii pe alții și cum ”acesta este cel mai mare păcat al nostru” (persoana citată se știe ). Nu știu dacă să îi spun chiar păcat, dar sigur, judecându-i pe cei din jur, nu putem trăi frumos. Cred că a nu judeca derivă din a fi îngăduitori, iar noi nu mai știm să fim îngăduitori. Orice greșeală e criticată, comentată, ridiculizată chiar. Vedem paiul din ochiul celuilalt și nu vedem bârna din ochiul nostru, cum ar spune bunicii noștri.
Tot de la bunici am învățat să nu judec pentru a nu fi judecată. Din păcate, a judeca face parte din natura umană și am făcut-o, deși mereu mi-am spus să n-o fac. Cred că judecăm atunci când suntem revoltați de ceva ce a făcut persoana în cauză sau când nu înțelegem de ce face sau spune anumite lucruri. Am văzut și oameni care judecă pentru că n-au ce face și doar judecându-i pe alții se simt mai bine cu ei înșiși. Alții judecă pentru că se cred mai buni decât restul și încearcă cumva să-i pună pe ceilalți într-o lumină proastă.
Dar cum ar fi viața noastră dacă nu ne-am mai judeca unii pe alții? Eu cred că ar fi mult mai simplă și frumoasă. Cum ar fi dacă ne-am preocupa de propriile vieți în loc să ne preocupăm de ale altora? Ce simplu ar fi să nu ne mai uităm atât de mult cu ochi critici la ce, cum, cât. unde și de ce a făcut cel de lângă noi. Ce frumos ar fi să fim îngăduitori unii cu alții și să acceptăm că suntem diferiți, că avem standarde diferite și mai ales că percepem diferit viața și pe cei din jur. Așa e că toți am putea fi prieteni? Așa e că ar dispărea invidia și bârfa dacă pur și simplu înainte să-i judecăm pe alții ne-am uita la noi și ne-am aloca nouă timpul pe care-l alocăm să-i judecăm pe ceilalți?
Ce poate fi mai rău decât să judecăm pe cineva, să-l etichetăm cumva și să mai spunem și altora? Ce poate fi mai rău decât să încercăm să denigrăm pe cineva judecându-l cu voce tare în prezența altcuiva? Ce poate fi mai urât și mai premeditat decât să vorbești de rău pe cineva crezând ca așa vei obține apreciere din partea celorlalți?
Mi-am propus să nu judec pe nimeni, iar dacă îmi vine să judec s-o fac în tăcere. Fiecare face ce face dintr-un motiv întemeiat. De unde să știu eu că nu aș fi făcut la fel? Suntem cu toții diferiți și asta ar trebui să ne aducă împreună, nu să ne îndepărteze unii de alții.
Haideți să nu mai judecăm și să fim îngăduitori unii cu alții, să trăim frumos cu oamenii din jurul nostru. E mai simplu și mai sănătos să reușim să fim mulțumiți de noi fără a arunca umbre peste ceilalți.
